Introducere

În ultimii ani s-a înregistrat o schimbare interesantă în utilizarea rețelelor de socializare pentru a promova campanii de propagandă. De la epidemia de știri false din Europa de Est la interferența sponsorizată de stat în procesul electoral al statelor occidentale, este sigur să clasificăm acest fenomen drept un risc în creștere pentru securitatea națională a fiecărui stat. Ceea ce este interesant de observat este că tehnica dezinformării a fost adoptată la scară largă de diferiți actori din întreaga lume care o folosesc pentru a-și promova interesul național într-o manieră ieftină, eficientă și foarte greu de atribuit din punct de vedere legal.

Iranul este unul dintre cei mai importanți actori din Orientul Mijlociu, nu doar datorită dimensiunii sale, istoriei sale îndelungate, culturii puternice și populației numeroase. Iranul este, de asemenea, cunoscut sub egida de protector al islamului șiit și acest lucru se traduce printr-o influență considerabilă în întreaga lumea arabă, încă divizată foarte mult de diferența șiită-sunnită de interpretare a islamului.

Cu toate acestea, ceea ce face Iranul să acapareze atenția din ultimii ani sunt capabilitățile nucleare pe care le dezvoltă, un subiect interpretat cel mai sensibil de cel mai mare inamic al lor, Israel. Acordul nuclear semnat de administrația Obama, anulat de administrația Trump, renegociat de administrația Biden a pus Iranul la colț, transformând un subiect sensibil într-o situație de viață și moarte. Acest lucru este asociat cu sancțiunile dure impuse de lumea occidentală, atacurile Mossad asupra infrastructurii sale nucleare critice, uciderea personalului cheie și izbucnirea pandemiei de coronavirus.

Răspunsul Iranului a constat într-o ofensivă de dezinformare, deoarece regimul de la Teheran consideră dezinformarea un instrument foarte important în câștigarea puterii soft pe plan intern și extern, promovând narațiunea sa politică și religioasă. De la revoluția din 1979, țara a înființat Garda Revoluționară, o instituție care se ocupă de menținerea securității interne și externe a țării, dar și de promovarea intereselor sale printr-o serie de alte aspecte.

Din perspectiva securității cibernetice, acest lucru se traduce printr-o puternică armată cibernetică iraniană care a avut unele succese interesante în atacarea site-urilor occidentale, un braț de influență cibernetică al lui Basij, o divizie a Gărzii Revoluționare axată pe dezvoltarea rețelelor de boți și troli care influențează narațiunile și poliția care monitorizează îndeaproape comportamentul utilizatorilor iranieni pe Internet și intervine atunci când sunt detectate mișcări anti-regim de anvergură.

Studiu de caz

Ne vom concentra în această analiză pe o rețea de conturi de Twitter și canale de Telegram afiliată statului, utilizată cu intenția de a exercita artificial o influență digitală asupra subiectelor care sunt aliniate cu obiectivele și interesele geopolitice ale regimului de la Teheran.

Înainte de a continua investigația, merită, din motive de context, să prezentăm o imagine generală a importanței strategice generale a operațiunilor cibernetice iraniene. Din punctul nostru de vedere, un punct crucial de cotitură în activitățile iraniene în spațiul cibernetic poate fi urmărit până în 2009 și este legat de evenimentele asociate cu Mișcarea Verde – mișcare de protest bazată pe neregulile alegerilor prezidențiale iraniene din 2009. După acest eveniment, putem identifica o creștere veritabilă a interesului iranian în zona digitală, dominanța informațiilor devenind obiectivul central în operațiunile cibernetice iraniene.
Potrivit unui raport publicat de Atlantic Council, Iranul a început să utilizeze conturi de boți pe platformele de socializare încă din 2010, susținând că a construit „batalioane cibernetice” pe deplin operaționale la numai 2 ani după incidentele Mișcării Verzi. Capacitățile menționate anterior au continuat să crească constant odată cu extinderea pe site-uri web precum Reddit și chiar în unele ziare regionale din SUA (conform aceluiași raport de la Atlantic Council).

Spre deosebire de campaniile rusești de dezinformare, care sunt construite cu singurul scop de a polua fluxul de informații cu narațiuni false și de a acționa ca un agent perturbator – un bun exemplu ar fi campania de influență rusă din 2016 care a vizat în mod specific afro-americanii, pentru a suprima participarea la vot în cadrul alegerilor prezidențiale, campaniile iraniene nu se bazează neapărat pe diseminarea informațiilor false, concentrându-se mai mult pe prezentarea unei versiuni distorsionate, exagerate a adevărului cu scopul de a promova interesele geopolitice ale Iranului.

Analiză

Pe baza modului de operare descris mai sus, vom prezenta o campanie pe care o monitorizăm din octombrie. Vom efectua analiza adresând 2 întrebări:

Care este metodologia din spatele campaniei?
Care este scopul campaniei – vreo legătură cu evenimentele mondiale?

Activitatea a fost inițial observată pe un canal Telegram afiliat cu campanii de influență digitală iraniene, caracterizate prin perioade lungi de inactivitate cuplate cu inundații de zeci de mesaje postate în același timp într-o manieră specifică boților. Mesajele automatizate sunt ușor de distins, deoarece toate sunt de natură politică și conțin hashtag-uri specifice platformei de socializare Twitter. Chiar dacă de la începutul campaniei au fost observate două hashtag-uri specifice – # Erdoğan_Kapa_çeneni (acest lucru este posibil legat de anunțurile Turciei privind legături mai strânse cu Israelul) și # HERO – vom prezenta cazul celui din urmă deoarece ambele sunt similare în metodologie și execuție. Ambele campanii cu hashtag-uri afișează explozii bruște de mesaje, toate postate în același timp și în limbi diferite.

Campania #HERO a fost observată la sfârșitul lunii decembrie 2020 și începutul lunii ianuarie 2021 și s-a concentrat pe mesaje politice având ca figură centrală pe generalul Qasem Soleimani. Momentul nu este aleatoriu, deoarece 3 ianuarie 2021 reprezintă aniversarea de 1 an de la asasinatul generalului printr-un atac cu dronă planificat de Statele Unite.

Această campanie urmează un modus operandi similar cu altele anterioare legate de același eveniment: #HardRevenge (care apare de 21 de ori raportat la 1000 de tweet-uri descoperite de The Washington Post) și #DeathToAmerica, ambele hashtag-uri având o creștere a popularității în ianuarie 2020.

Exemplu al aceluiași hashtag utilizat cu mesaje în limbi diferite:

Majoritatea mesajelor pot fi urmărite pe Twitter, fiind postate de conturi diferite în același timp în care apar pe Telegram.

Exemplu de mesaj și tweet-urile corespunzătoare:

După ce am verificat distribuția de hashtag pe țări, am observat că această campanie a vizat în principal publicul din Statele Unite, Marea Britanie și India. Acest lucru nu este o surpriză, întrucât țările vorbitoare de limbă engleză, în special SUA, sunt de obicei principalele ținte pentru acest tip de propagandă, în care actorul încearcă să-și susțină narațiunile pe teme specifice prin influență digitală.

Am monitorizat popularitatea hashtag-ului #HERO de la sfârșitul lunii decembrie 2020 până la 3 ianuarie 2021 și am descoperit o creștere a distribuirilor care era de așteptat.

Sfârșitul lunii decembrie 2020:

Începutul lunii ianuarie 2021:

Motive posibile

Așa cum am menționat anterior, este o abordare radical diferită față de cea utilizată de Rusia, deoarece, decât să aibă drept scop principal crearea de ravagii prin informații total false, Iranul folosește acțiuni de tip propagandistic pentru a influența nu numai actorii internaționali, ci, de asemenea, pentru a ține sub control și afacerile sale interne. Scopul dublu al campaniilor sale online provine din convingerea că statul nu poate supraviețui decât prin dominație informațională atât pe plan intern, cenzurând cu ferocitate punctele de vedere opozante și controlând Internetul, cât și pe scena internațională, folosind tactici de război informațional ca o continuare a diplomației sale publice. Deși aceste tactici au fost utilizate din ce în ce mai mult după intensificarea presiunii SUA și a sancțiunilor internaționale, războiul informațional ca o alternativă la acțiunile militare poate fi văzut ca o prioritate a statului iranian de la Revoluția Islamică din 1978-1979. Această prioritate se bazează pe lupta permanentă a acestui stat pentru a fi recunoscut ca un centru religios, un războinic anti-imperialist și anti-colonialist, precum și o victimă a SUA. Luând în considerare toate aceste aspecte, este clar că motivul care stă la baza majorității acțiunilor online ale Iranului constă în promovarea narațiunilor pro-iraniene prin deturnarea discursului politic. Chiar dacă aceste tipuri de campanii nu utilizează dezinformarea ca tactică principală, nu se poate ignora pericolul pe care acest tip de propagandă îl pune împotriva discursului, prin utilizarea adevărului distorsionat și a retoricii exagerate.

Pe de altă parte, trebuie subliniat faptul că acest tip de campanii, similare cu cele ale Rusiei, nu sunt total ignorate de Iran. De exemplu, crearea unei diviziuni în SUA (în special) și polarizarea societății poate fi observată ca rezultat al unei acțiuni iraniene menționate în raportul Atlantic Council, mai degrabă sub forma unei strategii tipice pentru Rusia decât pentru Iran. În acest caz, entitățile afiliate Iranului (așa cum a fost descoperit cazul de Facebook în 2019) au creat o pagină numită „BLMNews.com” (conectată cu mișcarea Black Lives Matter), cu scopul de a „furniza” informațiile manipulate activiștilor progresiști din SUA și de a promova interesele iraniene. Cu toate acestea, efectul secundar a fost, cel mai probabil, adâncirea diviziunii dreapta-stânga și adăugarea de paie pe foc într-o societate deja polarizată.

Un alt aspect important care trebuie luat în considerare este faptul că Iranul pare să învețe tactici de război informațional de la „bătrâni experimentați” cum ar fi Rusia și China. Crearea și dezvoltarea armatelor de troli și boți reprezintă un pas cheie în desfășurarea unor campanii de propagandă eficiente. Cu toate acestea, în cazul Iranului pare să existe o lipsă de ierarhie. Acesta este un element crucial al unei armate eficiente de propagandă cibernetică, deoarece conducerea pe verticală favorizează o repartiție mai eficientă a sarcinilor și obiectivelor care trebuie atinse. De exemplu, Agenția pentru Cercetarea Internetului (IRA) din Rusia – cunoscută și sub numele de „Glavset” – este finanțată (și poate chiar condusă) de oligarhul rus Evgheni Viktorovici Prigojin, cunoscut și sub numele de „bucătarul lui Putin”. În consecință, lucrătorii săi sunt împărțiți într-o categorie de troli axată pe producerea de conținut cu impact memorialistic major și o alta care se concentrează pe scrierea de comentarii la postările altor utilizatori. Așadar, potrivit lui Dawson și Innes (2019), aceste două ramuri ale IRA din Rusia trebuie să mențină șase conturi de Facebook și zece conturi de Twitter, să posteze de cel puțin trei ori pe zi despre cele mai recente știri și să discute despre evoluția grupurilor de social media unde sunt răspândite narațiunile Kremlinului. Această caracteristică relevantă pare să nu fie adoptată și de armatele cibernetice ale Iranului.

Cu toate acestea, la fel ca Rusia, Iranul pare să-și fi dezvoltat armatele cibernetice pe baza tehnologiei de tip roi (swarm intelligence). Potrivit lui Gerardo Beni și Jing Wang, tehnologia de tip roi reprezintă un comportament colectiv manifestat de sistemele descentralizate, autoorganizate, fie ele naturale sau artificiale. Vorbind despre campaniile de dezinformare sponsorizate de stat, trolii reprezintă actorii umani a căror sarcină constă în a oferi o notă personală narațiunilor Teheranului. În jurul lor sute sau chiar mii de conturi de boți roiesc și diseminează aceste narațiuni pentru a se asigura că ajung chiar și în cele mai izolate colțuri informaționale ale opiniei publice. Practic, se comportă ca actanți tehnologici (Bennett & Segerberg, 2013), și anume rețele de agenți non-umani.

În plus, dacă Rusia își propune să creeze și un Internet dedicat Rusiei – RUNET – în care „informațiile digitale rău intenționate” răspândite de Occident să nu mai afecteze populația rusă, Iranul este departe de a-și dori să atingă acest obiectiv. Mai degrabă Teheran dorește strict să își proiecteze interesele geopolitice prin mecanisme de comunicare personalizată, cel folosit aici fiind hashtag-ul. După cum susțin Bennett & Segerberg (2013), mecanismele de comunicare personalizată, cum ar fi hashtag-urile și mențiunile, oferă utilizatorului capacitatea de a viza exact publicul.

Concluzie

Iranul nu este de ignorat când vine vorba de metodele și tehnicile de influență digitală. Deși este doar la început de drum privind propaganda digitală, iar efectele sale nu sunt simțite la un nivel similar cu al Rusiei, Iranul are o capacitate de adaptare rapidă și, nevoit fiind, se va folosi din ce în ce mai mult de această unealtă. Din analiza noastră am observat că Iranul are un specific aparte când vine vorba de campanii de dezinformare, dar împrumută strategii și de la Rusia, funcționând într-un model propagandistic hibrid.

Văzându-se înconjurat de inamici, singurii aliați strategici fiind China și Rusia, Iranul se va folosi din ce în ce mai mult de armele digitale împotriva Vestului pentru a-și înainta interesele de destabilizare socială, diviziune și neîncredere. Cert este că ne îndreptăm spre o epocă digitală unde amenințările devin din ce în ce mai mari, iar informațiile cu care vom interacționa vor fi din ce în ce mai manipulate. Este nevoie de o abordare la nivelul actorilor statali împotriva dezinformării, cu un program dezvoltat pentru a educa societatea civilă, platforme digitale care să ajute la limitarea și detectarea timpurie a acestui fenomen, precum și introducerea gândirii critice în programa școlară. Adevărul devine din ce în ce mai dificil de identificat pe Internet, iar creșterea capacității de a distinge știrile false este o chestiune de securitate națională.

Autori: Intel4Patriam (Felix Staicu, Alexandra Ivan, Razvan Ceuca) Factide (Daniel Leu)